Ultimul weekend de vacanta

E ultimul weekend de vacanta, si multi din cei care vor incepe scoli si gradinite, traiesc emotii, frici, tensiuni, si vise, care in marea lor majoritate nu au nicio legatura cu realitatea.
Realitatea e un sistem in tranzitie, o schimbare perpetua si neancorata in “simtirile” noastre.
Ca parinte, speri si visezi ca micul tau sa fie iubit si educat, protejat si invatat. Iar pe partea educatorilor, se afla o linie de oameni, si ei parinti, angajati in misiuni neplatite corect, ne-upgradate corect, ne”simtite” destul. Ar putea fi dramatice, sau ar putea fi lasate la voia Domnului, dar nu e provocare mai mare in viata decat copilul tau.

Eu sunt o mama de a ‘sasea..O mama care a ras si a plans in primii 3 ani de gradinita, in care fata a mers de la stat, la privat,de la privat la alt privat, cu vise si idei, cu implicari si asteptari.
Am vazut si “malaxorul” de tocat bani, si malaxorul de tocat vise , cum functioneaza in primii ani de scoala. Nu am reusit sa identific divizia de vinovati, pentru ca am evoluat personal an de an, si am renuntat sa invinovatesc sisteme sau persoane.
M-am revoltat de cate ori a fost ceva exagerat, am luptat cu dinozaurii care infranau noul si dreptatea, dar am realizat ca razboiul nu aduce pacea niciodata. Drept urmare, ca mama de a sasea, vad in fiecare om care functioneaza ca piesa a acestui puzzle - sistemul de educatie din Romania, o femeie sau un barbat, care e parinte, om cu vise si nevoi, dependent de plata unor facturi si umplerea unui cos cu alimente.
Nu mai e timpul sa ne certam sau sa ne indignam de nimic.
E timpul sa realizam ca fiecare copil urmareste atent ce face mama si tata, si isi stabileste un set de convingeri, dupa care va lua si el decizii cat de repede.

Ca si fiica mea, am schimbat aproape la 2 ani scoala, clasa, anturajul,cand eram copil. Mereu am avut de castigat si de pierdut din asta. In final, am realizat ca nu e niciun final,si singura sansa e sa accept ceea ce e.
Cu toate astea, am emotii, plang si imi fac vise, asteptari si sperante, ca in viitoorea clasa, voi cunoaste parinti si copii minunati, profesori extarordinari.
Ii salut zambind pe paznici, si mi-e draga femeia de servicu, pentru ca stiu ca schimband vorbe cu ei, aflu cele mai importante adevaruri despre mediul local.
Am plecat dintr-o scoala unde erau lucruri in neregula,debandada si confuzie, dar intr-un fel mi-e drag si dor de ei,asa cum erau.
Viata bate filmul clipa de clipa, asa ca, proiectez un film de mare valoare si realizari pentru anul scolar 2014-2015. Folosesc un filtru nou pentru ochii mintii; unul roz,prin care vad copii si adulti fericiti, gasindu-si puncte comune de interes.Fiind loiali si deschisi.
E ultimul weekend de adevarata vacanta pentru cei care se simt parinti. Orice parinte a fost si el copil, si stie gustul acelei prime dimineti, in care pasesti cu teama si dor infara coteciorului tau de lene si non griji.
Te arunci in rutina.
As vrea sa fiu iubita si protejata, distrata si satula de aromele verii, in acest weekend.Sa ma simt iar copil, ca doar atunci esti iubit orice ai face…
Dar accept ce-o fi, pentru ca stiu ca uneori poate fi mai bine decat am visat !