Spiritism - Scarlat Demetrescu

Scarlat Demetrescu s-a nãscut în Bucuresti la 26 iulie 1872. A absolvit Facultatea de Stiinte din Bucuresti, devenind profesor de stiinte naturale si geografie. Desfãsoarã o devotatã muncã de dascãl la Liceul Sf. Sava si Liceul Gh. Lazãr. Simultan cu o intensã activitate de profesor si publicist, este subdirector la Senat, geolog la Institutul Geografic al României si conduce revista spiritualistã “B. P. Hasdeu”. Moare în 11 octombrie 1945, în Bucuresti.

Pe lângã numeroasele manuale de botanicã si zoologie apãrute între 1913 si 1929 publicã urmãtoarele lucrãri : “Viata dincolo de mormânt” (1928); “Greseli din alte vieti” (1932); “Cercetãri în domeniul metapsihic si spiritist” (1933); “Din tainele vietii si ale universului” (1939). Conferentiazã în cadrul Societãtii spiritiste “B. P. Hasdeu”

Despre Scarlat Demetrescu avem destul de putine date biografice, lipsind si fotografii cu Domnia sa. Într-un fel, imaginea sa postumã copiazã modestia si anonimatul autorilor antici chinezi, al cãror nume, nementionat pe carte, era socotit neimportant fatã de opera în sine. Pentru noi, Scarlat Demetrescu se identificã cu opera sa literarã spiritualistã, continuând ceea ce începuse Bogdan Petriceicu Hasdeu, marele precursor spiritist. Desi a fost un om de stiintã si un pedagog dedicat stiintelor naturale, Scarlat Demetrescu a rãmas în posteritate mai ales prin cartea sa de cãpãtâi “Din tainele vietii si ale universului”.
Introducere despre spiritism
Cu mii de ani în urmă omul nu era atât de ştiutor de cele ce se află în jurul lui şi de legile care conduc materia. Trăia o viaţă simplă în mijlocul naturii, muncind din greu pentru a-şi agonisi cele necesare traiului.
Dar tocmai prin faptul că era lipit de natură avea mereu înaintea ochilor măreţia muntelui, auzea vuietul codrilor, se îmbăta de splendoarea-răsăritului soarelui şi noaptea îl fascina bolta înstelată a cerului. Această nemărginire, această splendoare năştea în mintea lui întrebări şi sufletul său descoperi mai târziu pe Autorul lor: o Forţă infinită, o Voinţă infinită, o înţelepciune infinită - Tatăl ceresc, Creatorul a tot ce ştim şi nu ştim, a ceea ce vedem şi nu vedem.
Înfrigurat, temător, plin de respect, îşi înălţă el ruga către Cel Atotputernic, să-l lumineze, să-l apere, să-l ierte. Şi aşa secolele s-au înşirat şi omul a intrat în legătură cu Puterile din spaţiu şi s-a bucurat în simplitatea cunoştinţelor lui, de fericirea de a auzi vocea Cerului, de a fi povăţuit, condus şi ridicat la Lumină.
Pe măsură ce omul se ridica în cunoaşterea materiei şi afla tot mai mult din legile care o conduc, cu cât viaţa lui se îndepărta de natură îndreptându-se tot mai mult spre sate şi oraşe, cu cât traiul lui devenea mai abundent şi mai luxos, cu atât mintea lui era mai distrată, până când a pierdut complet contactul cu Cei ce conduc viaţa şi ordinea în univers.
Iniţial era conştient de existenţa unei lumi invizibile cu care intra în relaţie, dar mai târziu nu-şi mai aduse aminte de ea, materialismul copleşindu-l cu desăvârşire.
Cu toată suferinţa, cu toată dragostea şi lumina pe care a semănat-o pe pământ Fiul iubit al Tatălui ceresc, omul tot nu a devenit mai bun, mai iubitor de aproapele lui. Răul lua proporţii din ce în ce mai mult. Aşadar, către mijlocul secolului trecut, cu învoirea Celui Atotputernic, din lumea invizibilă se coborâră spiritele celor morţi, manifestându-se printre oameni prin diferite mijloace. Misterele sanctuarelor orientale au reînviat, fenomenele oculte din Evul Mediu s-au reînnoit - se născu spiritismul.
La început manifestările erau inferioare: mesele se învârteau ca într-un dans nebun, obiectele se mişcau de la un loc la altul fără să fie atinse, zidurile vibrau, mobilele trosneau şi loviturile se auzeau în diferite obiecte şi în podea. Existau o serie de fenomene, e drept vulgare, dar nu mai puţin convingătoare, potrivit timpului şi stării de spirit pozitive a societăţii moderne. Aceste fenomene vorbeau simţurilor, pentru că ele sunt porţile care duc la înţelegere. Aceste impresii deşteaptă în om surpriza, îl împing la cercetare şi mai apoi aduc convingerea. După o perioadă de fenomene grosolane, aceste manifestări îmbracă o nouă înfăţişare. Loviturile se ordonează, urmând după un alfabet convenţional stabilindu-se astfel comunicări inteligente. De acum lumea invizibilă intră în comunicare cu lumea terestră şi omul este zguduit în cunoştinţele şi în credinţa lui. Află că există un spirit nemuritor, află scopul lui pe pământ şi ţelul către care este destinat să ajungă.
Ca şi creştinismul la începutul lui, şi spiritismul în primele timpuri a fost batjocorit, calomniat, persecutat, pentru că aducea la cunoştinţă lucruri noi pe care ştiinţa nu le putea explica. Dar timpul îşi face opera lui. Omul vede, reflectează, oscilează şi mai apoi se convinge.
Azi aceste manifestări cuprind tot pământul. Pe când la început ele erau simple şi vulgare, azi îmbracă un caracter tot mai înalt. Mediumi scriu comunicări transmise de duhuri din spaţiu. Instrumente muzicale cântă fără contactul omului. Creioanele scriu singure pe hârtie, conduse de o mână nevăzută. Se aud voci din spaţiu, răsună melodii sublime care par a coborî din cer, tulburând chiar şi pe cei mai materialişti. In fine, în timpurile din urmă, entităţi din lumea invizibilă se încorporează în câte un medium adormit şi comunică prin viu grai asistenţilor lucruri din trecut sau care se vor realiza în viitor.
Iniţial era conştient de existenţa unei lumi invizibile cu care intra în relaţie, dar mai târziu nu-şi mai aduse aminte de ea, materialismul copleşindu-1 cu desăvârşire.
x Cu toată suferinţa, cu toată dragostea şi lumina pe care a semănat-o pe pământ Fiul iubit al Tatălui ceresc, omul tot nu a devenit mai bun, mai iubitor de aproapele lui. Răul lua proporţii din ce în ce mai mult. Aşadar, către mijlocul secolului trecut, cu învoirea Celui Atotputernic, din lumea invizibilă se coborâră spiritele celor morţi, manifestându-se printre oameni prin diferite mijloace. Misterele sanctuarelor orientale au reînviat, fenomenele oculte din Evul Mediu s-au reînnoit - se născu spiritismul
La început manifestările erau inferioare: mesele se învârteau ca într-un dans nebun, obiectele se mişcau de la un loc la altul fără să fie atinse, zidurile vibrau, mobilele trosneau şi loviturile se auzeau în diferite obiecte şi în podea. Existau o serie de fenomene, e drept vulgare, dar nu mai puţin convingătoare, potrivit timpului şi stării de spirit pozitive a societăţii moderne.
Aceste fenomene vorbeau simţurilor, pentru că ele sunt porţile care duc la înţelegere. Aceste impresii deşteaptă în om surpriza, îl împing la cercetare şi mai apoi aduc convingerea.
După o perioadă de fenomene grosolane, aceste manifestări îmbracă o nouă înfăţişare. Loviturile se ordonează, urmând după un alfabet convenţional stabilindu-se astfel comunicări inteligente. De acum lumea invizibilă intră în comunicare cu lumea terestră şi omul este zguduit în cunoştinţele şi în credinţa lui. Află că există un spirit nemuritor, află scopul lui pe pământ şi ţelul către care este destinat să ajungă.
Ca şi creştinismul la începutul lui, şi spiritismul în primele timpuri a fost batjocorit, calomniat, persecutat, pentru că aducea la cunoştinţă lucruri noi pe care ştiinţa nu le putea explica. Dar timpul îşi face opera lui. Omul vede, reflectează, oscilează şi mai apoi se convinge.
Azi aceste manifestări cuprind tot pământul. Pe când la început ele erau simple şi vulgare, azi îmbracă un caracter tot mai înalt. Mediumi scriu comunicări transmise de duhuri din spaţiu. Instrumente muzicale cântă fără contactul omului. Creioanele scriu singure pe hârtie, conduse de o mână nevăzută. Se aud voci din spaţiu, răsună melodii sublime care par a coborî din cer, tulburând chiar şi pe cei mai materialişti. în fine, în timpurile din urmă, entităţi din lumea invizibilă se încorporează în câte un medium adormit şi comunică prin viu grai asistenţilor lucruri din trecut sau care se vor realiza în viitor.
Treptat, aceste eomunicări se fac nu numai în limba natală, dar se fac - verbal sau în scris - şi în alte limbi necunoscute nici de medium, nici de asistenţi.
Cerul găsind că a sosit timpul unor fenomene mai sublime, vedem azi suflete coborând între pământeni, luând înfăţişarea fizică de om, intrând în conversaţie cu asistenţii, lăsându-se a fi atinşi, fotografiaţi, cântând la pian, lăsând pe parafină tiparul mâinilor sau a feţei lor, iar apoi în văzul tuturor pierind în mijlocul unei cete.
Aceste fenomene extraordinare atrag atenţia lumii şi oamenii de ştiinţă caută acum să le examineze, să aplice metode experimentale şi să elaboreze legi şi reguli în producerea lor.
Din toate aceste cercetări rezultă constant intervenţia unor entităţi care trăiesc în spaţiu în stare fluidică, entităţi care nu sunt decât cei ce au trăit mai înainte pe pământ şi care constituie deasupra omenirii vizibile o umanitate invizibilă.
Spiritismul, această credinţă-ştiinţă nouă, se prezintă aşadar clar şi nu cu simple declaraţii, ci cu o serie de fapte şi mărturii atât de impozante, că nu este posibil pentru un om cinstit şi de bun-simţ să se mai îndoiască de realitatea lor.
Credinţa în lumea invizibilă este răspândită azi pe întreaga faţă a globului şi oamenii se strâng în cercuri, în societăţi pentru studiul ei mai departe. Mii de cărţi apar şi sute de reviste răspândesc acest adevăr: Spiritul este nemuritor.