Calatoria vietii nu se face pe vreun drum care sa arate ca soselele…ca autostrazile…nici ca ulitele. Calatoria vietii o vad (de cateva zile), ca pe pe un TOT, o sfera, in si prin si deasupra careia e o retea atat de mare si libera de comunicare si intrepatrundere, incat orice e posibil. Drumul in sine se dizolva in functie de conexiunea pe care o face cu alt drum, in mii de alte drumuri.
Exercitiul de a da forma gandului si distantei, m-a facut sa reduc lumea la ceva mic, dar sa vad maretia si infinitatea acestei “micimi” prin puterea vibratiei si a conexiunilor pe care le face.
Ies pe zi ce trece din limite si limitari. Ies cate putin din tot ce ma poate tine din zbor.Am creat o forma-gand ca o inima, si inima mea a atras o alta inima, intrucat inima e centrul nostru si ai sansa sa ajungi la tine-meditand si exersand INIMA, respirand-o si si daruind-o prin expiratie.
Oceanul propriei creatii e infinit. Nu o sa mai ma sperii vreodata pentru ca forma gandului se disipa, va aparea alt gand, o alta forma.Energia atractiei apare si dispare atunci cand cele 2 forme gand nu se intretin si nu se sustin. Totul se termina, dar apare altceva, mai puternic, mai frumos, si tine cat vrei si e de forma pe care o vrei si te poarta acolo unde doresti!
Sunt un copil sub cupola magica a curcubeului, deschisa sa simt toate culorile invadandu-ma!