Fantastica limba chineza

Limba chineza cum spunem noi,  chinezii o numesc hanyu, limba han, care face parte din familia limbilor chino-tibetane, limbi caracterizate prin existenta tonurilor. In acest fel, cine invata limba chineza trebuie sa memoreze nu numai complexul sonor, ci si imaginea scrisa si tonul (la care din cele patru tonuri ale limbii se pronunta cuvantul respectiv). Dar in ce imperiu al frumusetii lingvistice intra!

A invata limba chineza echivaleaza cu a te impresura cu miracole, a trai in poezie si desfatare vizuala si fonetica. In plus, a vorbi una dintre cele mai vechi limbi ale omenirii, totodata limba vorbita de o cincime dintre oamenii de pe Terra.
Totusi, trebuie sa mentionam fara echivoc ca numai scrierea este comuna pentru cei peste un milliard si jumatate de chinezi de pe pamant. Limba chineza se subdivide in 7 limbi si vreo 2.000 de dialecte! Limba nationala, limba literara si cea care se vorbeste oriunde pe glob este limba vorbita nativ la nord de Fluviul Albastru, aproximativ de peste 70% dintre locuitorii Chinei. In sud exista alte sase limbi inrudite, dar limbi diferite, cum ar fi, sa zicem, limbile romanice: Wu, Xiang, Gan, Kejia, Ao, Min. Se subintelege ca toti chinezii din sudul Chinei vorbesc limba literara chineza, desi ei primele cuvinte le rostesc in limba locala. La fel, oriunde in lume, indiferent din ce parte a Chinei ar fi de origine, chinezii se inteleg intre ei prin scris si prin limba literara chineza hanyu.
Tonul este de multe ori esential; de exemplu: a cumpara si a vinde se pronunta identic, diferentiindu-se prin tonalitatea la care cuvantul este rostit! Chinezii numesc semnul graphic 字,zi, iar un zi este format din una sau mai multe trasaturi: cifra 1, yi, este marcata printr-o simpla linie orizontala 一, cuvantul om, 人,ren, din doua linii, cuvantul Cer, 天,tian, prin patru trasaturi si asa mai departe. Dictionarele complete identifica vreo 50.000 de zi- uri sau morpheme.
Caracterele limbii chineze sunt simbolurile poetice pentru realitatile vietii, pentru ceea ce exprima intr-o conventie artistica de desen semnificant, sugerand metaforic notiunea. Un cuvant, un motiv floral, un simbol pe matase, pe orice panza, oricine a intalnit fantezia tesaturilor cu inspiratii multiple de poezie si plastica, cele mai adesea: 喜喜,shunaxi, dubla fericire, ori 寿shou, viata lunga.
De unde au aparut? Cine a gandit tot acest arsenal de morpheme, care mai de care mai elegante, mai atragatoare? Traditia zice ca aventura scrierii a inceput cu Imparatul legendary Fu Xi, a continuat sub Imparatul Galben, Huang Di, care i-a cerut unui sfetnic destoinic, 仓颉Cang Jie, care ar fi nascocit scrierea chineza dupa modelul urmelor lasate pe sol de pasari si animale. Stampele vechi il reprezentau pe acest dregator ca avand patru ochi. Desigur ca scrierea chineza pe care noi o cunoastem astazi este rodul unei activitati ce se intinde pe o perioada mare de timp.
In antichitate, scrierea a fost perceputa ca o arta, iar caligrafia a devenit una dintre cele sase arte, liu yi, care se predau tinerilor.
Limba chineza era pe deplin formata cu 1.300 ani inainte de Hristos, are prin urmare o vechime de 3 – 4.000 de ani, in flux continuu pana in zilele noastre! In privinta modalitatii de scriere, se disting, chronologic, trei etape: scriere ideografica, scriere prin imprumut fonetic, scriere pictofonetica.
Lingvistii chinezi considera ca sunt 六书,6/sase metode de compunere a caracterelor chinezesti.
1, 象形Xiangxing, Imagine-forma, unde ideogramele sunt desene simplificate la esenta a unor lucruri sau actiuni, precum: cal, peste, a sageta etc., dar acest tip de scriere este limitat prin firea lucrurilor.
2, 指事Zhishi, Indica-lucru, forme simboluri ale vietii.
3, 形声Xingsheng, Forma-sunet, unde o parte reda forma si o alta pronuntia, cele doua parti formand impreuna un caracter, un morfem, un cuvant.
4, 会意Huiyi, Intalnire de idei.
5, 转注Zhuan zhu, in fapt doua pictograme, simboluri care se intrepatrund.
6, 假借Jiajie, Imprumut de caractere, capatand un sens nou, din ce in ce mai abstract.
Si odata invatate bazele limbii, in paralel cu notiuni din ce in ce mai largi de civilizatie chineza, studiul caligrafiei este nu numai o placere estetica, ci si o cale de meditatie si de intarire a suflului vital din organismul celui care practica, de prelungire a vietii in sanatate deplina.

Sursa :net  LUP