Ca sa apara frustrarea, trebuie sa experimentezi intai ceva, care apoi sa iti fie luat. D-aia singurele persoane perfect gratioase si senine sunt cele care si-au acceptat soarta, si nu mai spera ca pot avea inapoi (ceva), sau pot avea ce doresc.
In liceu, pana sa te strici, aveai curajul sa ii spui partenerului “Daca ma iubesti cu adevarat, atunci lasa-ma in pace.Si eu te iubesc, tocmai d-aia te las in pace.Tot ce am vazut in filme sau la oamenii mari, sunt povesti in care toti sunt captivi, impovarati si tristi. Isi pierd bucuria si imbatranesc.”
Adult, e din ce in ce mai greu sa accepti ca nu te poti agata de nimeni tot restul vietii. Ba mai mult, ajungi sa iti legi viata de proprii copii.
Drumul cel mai lung incepe cand ai obosit sa te intrebi ce naiba e de facut. Pentru ca viata nu e un flux, si nu e o bucurie, pana nu intelegi ca nimic nu e fix. Si cand ma gandesc ca tot ce mi-am dorit pe lume, a fost certitudine, stabilitate, si o…familie…