Cum facem caritate

Ultimul mesaj prin care mi se cereau bani (1800 euro), m-a facut sa am brusc o pozitie mai ferma fata de persoana care mi-a scris. Pe langa faptul ca textul/povestea avea o multime de hibe pt a fi credibila si coerenta, esenta cererii din spatele cuvintelor, nu avea nimic emotionant.Si cersetorii trebuie sa puna la punct un story pt a capata ceva, nu?
Datorita multitudinii de cazuri ale unor oameni disperati, s-au creeat contexte din ce in ce mai bine exprimate, mediatizate, unele de-a dreptul comerciale, de a rezolva anumite sume de bani.Pentru ca in majoritatea cazurilor se cer bani, multi…
Nu am citit insa nici un mesaj in care sa se ceara , serviciu contra serviciu, un job, un doctor bun…un ajutor prin care sa se paseasca pe calea unei reciprocitati.
Sunt din ce in ce mai naucita referitor la aceste intamplari.Atunci cand am facut in felul meu, caritate (adica fara sa ma astept la nimic in schimb) , am avut totusi o asteptare : sa aflu ca persoana a depasit necazul, a supravietuit bolii, sau macar ca a fost mai bine cu mult/putin cat s-a strans. Din pacate…nu a existat feed-back.
Mare sau mic, evenimentul caritabil este cel mai des, lipsit de feedback.
Am cunoscut recent, 2-3 fundatii, atat de marunte, incat nimeni nu a auzit de ele din lumea mea. Prima de exemplu, accepta sau mai bine zis, provoaca o caritate…impecabila. Mergi cu ce ai de dat, direct la sursa.Experimentezi tu insuti, actul de a da unui copil sau unui batran aflat in imposibilitatea de a se hrani/imbraca, ceea ce ai de oferit.Actul in sine este complet, pt ca mergi pana in vagauna respectiva, traiesti impachetarea, drumul, scenariul despre locul si persoana pe care le vei intalni.Cand vorbesti si respiri aerul saraciei, bolii, neputinte - un limbaj care tu insuti crezi ca il cunosti, cand vezi foamea si frigul, rezistenta si prigoana…vei simti actul tau de caritate.Te vei uita la zaharul, malaiul, 2 haine vechi pe care le-ai dus…si vei mai veni.Cu altii, si cu mai multe.Sau…vei vrea sa uiti pt totdeauna.
Voi avea curand in emisiune, niste tineri care canta si danseaza in mici spectacole de divertisment, in spitalele cu copii contagiosi, cu TBC, cu cancere…Nu vor nimic, decat sa ofere un zambet si o speranta, unor suflete disperate.Cei saraci si bolnavi cu adevarat, pe langa mijloace de subzistenta, au nevoie de ceea ce si noi, cei sanatosi si norocosi dorim: iubire, afectiune, o imbratisare, un gest.
Deseori, te mobilizezi si gasesti singur modalitatea prin care sa mergi mai departe, daca langa tine e un inger sub forma de om, care prin prezenta lui, sa iti dea energia de a te bucura de viata, oricat de chinuita este ea. Unii doar cu o rugaciune si o privire, te incarca astfel incat sa poti depasi un impas.
Caritatea in tara asta devastata de rautate si orgolii, este ca orice alt domeniu. Plina de farseuri, de interese, si mai putin de pasiune si credinta.
Cine se uita la mine , la viata mea, are probabil o serie de pareri. Dar stie oare cineva ce e cu mine? Foarte putini. Intrebarea este, cum putem sti cu adevarat unii despre altii? Cum putem face un gest frumos, fara nicio urma de indoiala?
Astept pareri…

Previous post:
Next Post: