Atelier de sculptura

Un spațiu primitor, cu pereți înalți, ferestre mari și sobă de teracotă, împânzit de vase și făpturi colorate – așa arată, la o primă vedere, atelierul în care Lucian Țăran lucrează de mai bine de un an.
Aflat la subsolul unei clădiri de lângă parcul bucureștean Cișmigiu, atelierul a fost recondiționat chiar de artist, cu o investiție de 4.000 de euro și șase luni de muncă zilnică. „Când am intrat prima dată aici, nu puteam să respir din cauza umezelii“, spune el, arătând cu degetul un colț întunecat, unde încă mai dăinuie o urmă a dezastrului – un pârâiaș subțire, dar gălăgios, ce se pierde în podea.
Până să ajungă să‑și plăsmuiască făpturile aici, Țăran – care la jumătatea anilor ’90 a absolvit sculptura la Academia de Artă din București – a lucrat în anii ’80 ca pietrar la Casa Poporului („concernul ăla comunist“, cum îl numește el), iar apoi într‑un mic atelier din casa unui prieten, unde a învățat singur să facă ceramică. La sfârșitul anilor ’90 a auzit, întâmplător, numele pe care aveau să‑l poarte, mai târziu, vasele sale de ceramică.