Singur(a) de Craciun


Mai e nitel, si papucii moi ai lui Mos Craciun se vor tarsai si pe aleea mea. Cu ochii stransi si sufletul cat un purice, ma gandesc la el ca la un vis pe care il visez mereu cu speranta. Cu toate astea, dorinta mea cea mai mare, nu se implineste de f multi ani. Sarbatori in bratele partenerului meu, al celui pe care il iubesc din tot sufletul…O vacanta in rasfatul tandru al iubirii, in care frumusetea si intimitatea cuplului inseamna totul.Putini recunosc, dar cea mai induiosatoare poza de Craciun, e cu Ea si El, in fata semineului, decorand cu crengute de brad si vasc,cu sosete colorate si iubire…
In viata, lupta pt supravietuire are un caracter atat de inversunat insa, incat lumea e din ce in ce mai agresiva si departe de a recunoaste aceste vise.Uita ca suntem aici, pentru a sarbatori.Scriu aceste randuri ca sa inteleg mai bine ce se intampla, si ca sa trimit o varianta de intelegere, multor oameni mari, care au inauntru, niste bieti copii insingurati.
M-am gandit deseori de ce naiba din toate dorintele, cel mai des se implineste..indoiala legata de acea dorinta?? Dorinta vine din inima, indoiala din ratiune. Emisia mentala se regleaza pe evenimentul nedorit, si capata o forta uriasa care conduce intentia in negativism.Devine independent de vointa noastra.
In somn de exemplu, visezi ce vrei, sufletul creaza scenarii uluitoare, dar si acestea sunt corectate de minte atunci cand te trezesti. D-aia abia cand TE TREZESTI incepe dansul.Cand iti trage cineva un cutit in inima in somn, poti sa te trezesti brusc speriata, sau poti sa il transformi pe atacator in stana de piatra, si pe tine in nemuritor…Te poti trezi ca un mort viu sau ca un creator de scene eroice..
Si revenind la sfasietoarea poveste a singuratatii de sarbatori, anul acesta,am decis ca e starea corecta pentru mine. Visul meu a fost legat de induiosatoare poze comerciale. Minunat, da, sa dansam, sa stam botic in botic, de manuta si in bratic, sa ne adancim privirea unul in altul si timpul sa nu mai aiba limite…E clar ca am trait astea daca le descriu asa de bine :))..Si daca nu e, inseamna doar un singur lucru : nu e timpul acum pentru asta, ar fi o scena doar de vis, din care ma voi trezi oricum…
Realitatea mea a fost intotdeauna bogata, si mereu am avut iubire, pentru ca mereu am oferit iubire.Daca sunt si anul acesta singura ca femeie, e clar ca si anul acesta eu trebuie sa fac pe Mos Craciun pentru cineva, ceea ce este o mare onoare si bucurie. Singura diferenta intre vis si realitate este ca realitatea iti permite sa te indoiesti, iar in vis totul e cum iti doresti.Clipele trec, si iau cu ele toate evenimentele si trairile…Nu merita sa ne agitam atat pentru un moment anume…Intelegerea A CEEA CE ESTE imi da puterea sa zbor, sa nu ma simt in inchisoarea niciunui cliseu, si sa ma bucur de valoarea suprema a libertatii. Nu e usor sa accepti ca visul libertatii ti se implineste. Dar stiu sigur, ca in libertate poti zbura mai sus, tot mai sus, catre poarta ta, pe care atunci cand o vei descoperi, toate visele vor deveni realitate. Mintea si sufletul se vor alinia. Si acolo va fi posibil ca viata sa fie altceva decat o lupta pentru LUCRURI CARE ITI POT FI LUATE ORICAND.
Am incredere in magia Craciunului. Imi va aduce puterea sa cred la infinit in iubire.Asta nu imi poate fi luata nicioadata, ma face sa simt in ureche oricand rasuflarea celui pe care il visez,sa am sub pleoapele inchise sau deschise imagini frumoase despre viata.
Pe masura ce crezi ca ai cazut, sa crezi ca zbori…