Pentru frati si surori de suferinta

Azi am vazut plangand o prietena draga, o fata frumoasa si buna.Ieri s-a vorbit peste tot de moarte si sinucidere si depresii si ne-control.Zilele trecute m-a impresionat povestea trista a unui copil bolnav incurabil.
Cu toate ca inca plang si sunt usor de impresionant, in mine exista clar credinta unui fapt : toate relele din lumea asta, se datoreaza pacatului originar.Adam si Eva, erau fericiti in rai, pana cand au pacatuit.Atunci, s-a declansat tot:suferinta, durere, moarte.Dar daca NU AM CREDE ca ei au pacatuit? Atunci nu am crede nici in pedeapsa, nu? Deci, cauza=pacatul, nu ar genera efectul=suferinta…Pe bune! Tot raul e o plasmuire a fricii majore, adica a fricii de moarte.Daca frica de moarte nu ar fi, cum ar arata o zi din viata noastra? Cred ca libera…cu adevarat!

Cei bolnavi, cei accidentati, orbi, chinuiti, constientizeaza undeva, ca starea lor e o lectie. O lectie proprie, pt ei sau pt cei apropiati. Ei daca depasesc o stare a corpului, si intra intr-o stare a sufletului, pot intelege nobletea si calitatea intamplarilor de viata. Si fara frica de moarte, se desfac de pacat, de separari, atasamente.
Cine spera sau chiar crede ca viata sufletului nu e o calatorie limitata de moarte, va incerca cat e viu, sa isi descopere lectia, misiunea, aportul la era in care s-a nascut.Putem fi oricare opere de arta in miscare, sau putem avea un destin de bidoane umplute cu mancare si bautura, care la un moment dat fac POC.
Deci, cum ziceam, frati si surori de suferinta, fiti frati si surori de fericire! Sa nu mai credeti in rau si pacat, in vinovatie, in blesteme, in contracte, in obiceiuri…Sa credeti ca azi , ca acum, cand cititi acest rand, este un moment in care aveti tot ce se poate! … maxim. Ca nu mai ai dupa ce sa umbli si ce sa astepti…Cum e?

Previous post:
Next Post: