Iubire de mama

Intr-o duminica, acum 12 ani, a venit pe lume fiica mea, Ino.
Pana la ora 18,30, petrecuseram impreuna, o intreaga viata,desi dupa reperele temporale, reprezentau doar 9 luni.
La momentul ales de ea, s-a desprins de mine, si cu un tipat de pescarus curios, s-a aruncat in lume, lasandu-ma in starea de mama, pentru tot restul vietii mele.
IMG_0073
Devenind mama cuiva, am descoperit..cat de descoperita sunt.
Si cu toate resursele mele emotionale si fizice, nu pot spune nici acum, dupa 12 ani, ca sunt sigura de ceva, ca am constiinta ca alegerile facute sunt sau au fost cele mai bune alegeri. Cu toate acestea, nu cred ca exista alta cale pentru femeie, de a se desavarsi, decat prin a fi mama.Nu mai poti fugi de tine insati, si nu te mai poti bloca in nimic. Intri in flow-ul vietii, si cu cat descoperi mai mult din gratia dansului prin acest labirint, cu atat mai mult ai sanse la placerea de a trai.
Ino face 12 ani, si este deja o entitate sociala, are un univers creat, am o alta atentie si intentie cand vorbesc despre ea.
Am evitat in intreaga mea cariera sa ii influentez dezvoltarea si alegerile, prin modelul meu, pentru ca oricum parintii isi amprenteaza radical pruncii. Am lasat-o sa evolueze in ritmul si felul ei, astfel incat, acum cand o privesc, observ cat este de autentica si libera ca fiinta.
20140726_165226
Masura iubirii mele, o masura muzicala, a batut ritmul prezentei clipa de clipa, ca atunci, cand 9 luni, nimic nu ne a despartit. Ino este in sufletul meu, in mintea mea, in emotiile mele, pentru todeauna.
Si acum, cand este mare, o simt ca un fel de guru al meu, intrucat sinceritatea si inteligenta ei, o fac sa ma atentioneze cel mai corect si intelept in toate directiile vietii.
Din toate cursurile si cartile si filmele, nu am primit feed back mai autentic despre viata, decat din gura ei..
“Asculta-ti copilul”, mi se pare imperativul esential pentru orice parinte..
Ascultand-o pe ea, am putut sa ii ascult si pe altii, si sa ma desavarsesc..
Dupa 12 ani de a fi mama, am ajuns in sfarsit sa ma iubesc si pe mine, sa ma imbratisez asa cum sunt, si sa fac din arderile vietii, arderea carbunelui ce se transforma in diamant.
E loc acum sa las femeia amazoana, femeia magiciana, femeia zeita,sa se manifeste in mine, si sa treaca apoi si prin fiica mea.
Desi imaginea si eticheta publica, au fost de “mama singura”, nu am fost singura nicioadata. Doar ca asa este societatea creata, in alb si negru, nelasand loc nuantelor care de fapt, coloreaza viata.
Multumesc familiei naturale si celei create de Dumnezeu, care mi-au oferit sansa sa pot scrie azi, cu lacrimi de fericire si recunostinta aceste randuri.
Visul meu este ca Ino sa traiasca fara nicio frica, doar in iubire si incredere in Dumnezeu.
1779371_10152155896164909_1301101486_n