Intelege homeopatia de la cei mai buni

Interviu cu Gérard Mandine (GM) realizat de Luana Ibacka (LI) – 22.03 2013

 

LICare este protocolul unei consultaţii homeopatice?

GMProtocolul unei consultaţii homeopatice este acelaşi ca pentru orice medic care consultă un pacient. Adică se începe prin a pune întrebări – “Ce anume îl aduce pe pacient la consultaţie?” – iar apoi, pe baza răspunsurilor, căutăm care este motivul real pentru care pacientul a venit.

Il vom întreba dacă şi-a făcut nişte analize în prealabil. In cadrul acestui protocol, desigur că vom consulta pacientul, iar în urma acestei examinări vedem dacă putem pune un diagnostic. Dacă avem vreo îndoială, vom cere examene complementare, ca să ajungem la ceea ce este cel mai important pentru orice medic, şi anume diagnosticul.

Abia după aceea urmează momentul terapeutic. Acesta poate consta fie în alopatie, fie în homeopatie. Cu cât cunoaştem mai bine homeopatia, cu atât mai mult vom putea folosi terapeutica homeopatică, atât pentru patologii acute cât şi pentru patologii cronice.

Ceea ce trebuie bine înţeles este că terapeutica homeopată, ca oricare alta, are limitele ei, adică utilizarea ei este limitată, aceasta fiind o exigenţă a oricărei terapeutici. De exemplu, in alopatie, limitarea poate privi cantitatea administrată în raport cu greutatea sau cu vârsta pacientului. In homeopatie, trebuie să ştim dacă e vorba despre o leziune reversibilă, şi dacă individul este capabil să se apere el însuşi atunci când îi vom stimula organismul.

M-aţi mai întrebat care este diferenţa între acut şi cronic. Pentru acut, să privim o patologie acută benignă : o mamă vine cu copilul care are o rino-faringită, de exemplu. Știm bine că, de cele mai multe ori, o rino-faringită se datorează prezenţei unui virus. Prin urmare, e o patologie potenţial reversibilă, aşa că putem să folosim în acest caz terapeutica homeopatică. In acut, vom da medicamentele ce corespund simptomelor pe care le acuză pacientul, dar şi celor pe care medicul le observă la acesta.

Vă dau un exemplu, pentru că e de actualitate: suntem în  martie, adică la începutul primăverii, când apar multe rinite alergice sezoniere. De exemplu, cineva poate avea o conjunctivită alergică: un copil cu o astfel de conjunctivită, are ochii înlăcrimaţi, roşii, îi curge nasul ca şi cum ar fi apă. In acest caz vom da un medicament homeopatic numit Euphrasia, care permite tratarea acestei rinite alergice. Prescriem remediul şi îi explicăm mamei că, pe lângă acest medicament simptomatic, îi propunem şi un tratament de fond, adică pentru cronic, ca să evităm – pe toată durata sezonului de polenuri – neplăcerile pe care copilul ar continua să le aibă.

Vom urmări acelaşi exemplu: să ne imaginăm că un copil e alergic la polenuri, adică s-au făcut teste alergologice şi s-au evidenţiat mai multe alergii la polenuri. In homeopatie, avem un medicament numit Polen, pe care îl vom da în 30CH, pe parcursul întregii perioade de expunere la polenuri. Vom adăuga încă un medicament numit Poumon Histamine, care evită reacţia de eliberare a histaminei, astfel încât putem aduce o ameliorare rapidă a stării copilului.

Desigur că adăugăm şi medicamentele care îi corespund acestui copil, modului său de a reacţiona. Nu oricine face rinite alergice: dacă dvs. aveţi copii, poate că ei n-au avut niciodată aşa ceva, ceea ce este foarte bine pentru ei. Dar sunt copii care le au, şi la ei vedem un tip sensibil particular, care îi predispune mai mult decât pe alţii la rinite alergice. Aşa că le dăm acest medicament pentru propriul lor tip sensibil. Administrăm tratamentul pe întreaga durată a expunerii la polen, care poate fi de 3, 4, 5 luni.

In sfârşit, completăm consultaţia explicându-i mamei că ar fi ideal să revină cu copilul anul următor, cu cel puţin 15 zile înainte de apariţia primelor polenuri, astfel încât copilul să nu mai aibă probleme. Aşadar, această consultaţie este în primul rând pentru acut, adică simptomele de conjunctivită care îl deranjau pe copil în acel moment şi pentru care i-am prescris un tratament simptomatic de câteva zile care îi ameliorează starea;  în al doilea rând, i-am dat şi un tratament de fond, cronic, ce îi permite ca, în ciuda prezentei polenurilor, să nu mai aibă noi manifestări alergice; şi pe deasupra, i-am propus un tratament preventiv pentru anul următor.

LI – Este necesară o evaluare a stării pacientului printr-o serie de analize?

G.M. – Întotdeauna. Care e actul esenţial al medicului, dincolo de orice terapeutică? Este să ajungă la un diagnostic. Ceea ce contează e diagnosticul, care se pune pe baza interviului, a examinării clinice, dar şi prin examene complementare. Iar dacă acestea sunt necesare, sigur că medicul le va recomanda, pentru a ajunge la diagnostic. Abia apoi urmează etapa terapeutică. Medicina nu este o ştiinţă exactă, ci una experimentală. Ce înseamnă asta? Că din când în când auzim că un protocol a fost schimbat.

Să vă dau un exemplu: când eram eu student,dacă un copil avea febră, i se dădea aspirină. Dar astăzi nu-i mai dăm aspirină unui copil cu febră. Mă refer la copiii mici. De ce? Pentru că ne-am dat seama că erau pacienţi care foloseau greşit aspirina, dintr-o înţelegere eronată sau o proastă administrare, aşa că avuseseră probleme. Pe de altă parte, am realizat că nu era chiar tratamentul ideal pentru copii. Aşa că azi nu se mai recomandă deloc aspirina pentru copii, deşi acest protocol s-a folosit timp de 40 de ani.

Asta înseamnă că medicina pe care o practicăm noi astăzi este într-adevăr o ştiinţă experimentală, nu exactă: în funcţie de ceea ce cunoaştem, se modifică propria abordare şi terapeutica în general. Dar în ce priveşte diagnosticele, chiar dacă azi sunt mai nuanţate, ele rămân în mare aceleaşi de multă vreme.

LICirculă o legendă, cum că o consultaţie homeopatică trebuie să dureze mult. E adevărat?

GM – Nu este necesar ca o consultaţie homeopatică să dureze mult. Ce anume contează de fapt? Să ajungem la un diagnostic. Si atunci, care este diferenţa esenţială între o consultaţie urmată de un tratament alopatic şi una care să ducă la un tratament homeopatic? De fapt facem acelaşi lucru. Aşa că durata consultaţiei nu ar trebui să fie diferită. Numai că noi vom utiliza ceea ce pacientul exprimă despre propria lui reacţie la boala de care suferă, în timp ce pentru alopatie nu avem nevoie de asta.

Să vă dau un exemplu: să zicem că e vorba tot despre copilul dvs. El are febră. Să ne imaginăm că aveţi 2 copii care au acelaşi virus şi amândoi au febră. Unul din ei vă spune; „Mami, acoperă-mă cu plapuma pentru că mi-e tare frig!” Amândoi au 400C. Dar numai unul are nevoie de plapumă. Celălalt, dimpotrivă, zice: „Mami, ia plapuma de pe mine că n-o suport, mi-e prea cald!” Vedem aşadar că acelaşi virus a afectat amândoi copiii, şi totuşi reacţia lor individuală e diferită. Dacă mergem pe alopatie, le dăm la amândoi Paracetamol pentru că încercăm să le scădem febra şi nu privim la nimic altceva decât la simptomul febră. Dăm deci Paracetamol.

In homeopatie, folosim medicamente care ţin cont de faptul că un copil se ameliorează sau nu la căldură. Aşa că dăm două medicamente diferite. Asta e diferenţa. Adică ascultăm ce ne explică pacientul despre propria lui reacţie individuală la boală.

Prin urmare, trebuie să fim foarte atenţi şi receptivi la ce ne spune pacientul. Desigur că e necesar, la începutul consultaţiei, lăsăm pacientul să vorbească fără a-l întrerupe. Căci în primele 3-5 minute el exprimă lucruri care îi sunt proprii. Dacă, din nefericire, îl întrerupem în acest timp, ne va lua mult să găsim apoi elementele pe care el vroia să ni le ofere în mod firesc.

L.I. – Ce înseamnă sintagma „constituţia pacientului”?

G.M. – Un homeopat pe nume Nebel a observat că indivizii au tipuri constituţionale diferite. Mai precis: carbonic, fosforic, fluoric. Să luăm ca exemplu tot copiii dvs. Veniţi la consultaţie şi îmi ziceţi: „Știți, aş vrea să facă sport, dar un sport care să-i facă plăcere copilului, să se simtă bine”. Dacă e un carbonic, o să-l trimitem la un sport potrivit constituţiei sale, care este bine făcută, masivă, solidă. O să-i recomandăm să facă rugby, pentru că aţi văzut că rugbyştii sunt nişte tipi solizi.

Dar aveţi şi o fetiţă şi aţi hotărât s-o duceţi la cursuri de dans. Dacă este carbonică, articulaţiile ei nu sunt suficient de mobile, căci carbonicul nu are articulaţii hiper-laxe. E foarte frumos ca o fetiţă să danseze, dar cursurile de dans nu-i vor face niciodată destulă plăcere unei fetiţe carbonice. In astfel de cazuri ne ajută cunoaşterea tipului constituţional.

Tot astfel, vedem că subiecţii fluorici, adică hiper-mobili, pot face cu uşurinţă gimnastică, dans etc. Înțelegeți? Si sigur că atunci când copiii cresc, devin adulţi, apoi vârstnici, vor avea artroză mai mult sau mai puţin severă, localizată, supărătoare, în funcţie de tipul lor constituţional.

LILa final, aş vrea să vă întreb cum credeţi că poate ameliora homeopatia viaţa pacientului.

GM – Acesta este şi scopul oricărui medic, fie că este alopat sau homeopat. Scopul oricărui medic este ca, prin tratamentul prescris, pacientul său să se vindece (dacă e posibil) sau măcar să se amelioreze, dar mai ales să aibă parte de cât mai puţine efecte secundare. Homeopatia ne oferă o şansă formidabilă: nu are efecte secundare. Încercăm să aducem pacientul la o stare de echilibru: în exemplul cu rinita alergică pe care l-am dat, nu vrem doar să nu mai aibă rinita, ci şi să se simtă bine. Deci, prin terapeutica homeopatică, încercăm să-l facem pe pacient să ajungă la starea lui de echilibru. Si asta fără niciun efect secundar.

Asta e diferenţa esenţială între terapeutica alopată (de care nu ne putem lipsi) şi cea homeopatică: dacă putem trata o anumită patologie pe o cale sau alta, vom privilegia terapeutica homeopatică pentru că nu are efecte secundare, ceea ce reprezintă ceva cu totul excepţional: pacientul se poate recupera fără a fi alterată o altă funcţie a organismului.

Să vă dau un exemplu: atunci când aveţi dureri pricinuite, să zicem, de o artroză, dimineaţa când vă dezmorţiţi vă doare şi suferiţi cel mai tare, pe parcursul zilei durerile dispar, dar seara vă doare din nou. Pacienţilor care se plâng de aceste dureri, li se dau în terapeutica alopată antiinflamatoare non steroidiene. Dacă pacientul e în vârstă, trebuie ca în plus să-i mai dăm un alt medicament, pentru a reduce riscul de ulcer gastric. Deci dăm un medicament, apoi un altul pentru a compensa efectul secundar potenţial al celui dintâi, mai ales când pacientul are mai mult de 50 de ani.

In homeopatie nu există acest risc. Dăm un medicament care în acest caz este Rhux Toxicodendron, 5 granule dimineaţa şi seara; obţinem ca rezultat atât starea de bine a pacientului, cât şi faptul că pacientul nu va suferi efecte secundare.

art

Despre Gérard Mandine

..” sunt medic specializat în medicină generală şi homeopatie, am cabinetul în Franţa, în Vest, la malul mării. Sunt profesor la CEDH, care este o şcoală internaţională de formare în terapeutica homeopatică, şi mă aflu la Bucureşti pentru că de 17-18 ani am şansa de a veni în România să predau medicilor, farmaciştilor şi uneori veterinarilor români care se formează în terapeutica homeopatică.  Sunt medici de familie, pediatri, de toate specialităţile – ORL, gastroenterologie si chiar psihiatrie. In Franţa, am creat două diplome universitare, una la Universitatea de Medicină din Angers şi alta la Universitatea de Medicină din Nantes.

 In ce mă priveşte, înainte să am cabinetul meu, eram şeful unui Serviciu de Urgenţă la un spital, apoi m-am specializat în medicină generală, după aceea în medicina sportului şi apoi mai sunt şi medic legist. Dar mă ocup doar de cei vii.

De ce am vrut ca pe parcursul studiilor de medicină să mă formez în terapeutica homeopatică? V-am spus că m-am specializat în medicina sportului pentru că veneam din lumea sportului. Făceam tenis de performanţă la un nivel corect, să zicem. In timp ce participam la un mare turneu internaţional –pe la vârsta de 17 ani – avusesem două meciuri în aceeaşi zi şi urma să mai avem unul seara. Antrenorul ne-a spus, mie şi unui alt coleg care se calificase şi el în turul 3: „Măi, ia luaţi un pahar cu apă, puneţi pe jumătate sare, amestecaţi bine şi beţi, că aşa n-o să  aveţi crampe musculare. Colegul meu avea meciul cam cu 30-45’ înainte de al meu. Dar a început să verse. A vomitat cam 1h.30, pentru că sportul intens plus paharul cu apă sărată nu se potriveau deloc.

Eu am avut norocul să treacă pe acolo un kinetoterapeut, şi i-am spus că nu voi bea niciodată paharul acela cu saramură. Si el mi-a zis:”Vă dau granulele astea homeopatice de Cuprum Metallicum. E un medicament împotriva crampelor”. L-am luat, n-am avut nicio crampă, am câştigat şi a fost unul din cele mai bune turnee din viaţa mea.”

traducere Mady Solomon