Ganduri de duminica

Pentru mine dansul inseamna revolta,traire,plans si ras si epuizare si incitare…Ma tine la distanta pe care mi-o doresc de vechea mea existenta. Ii privesc pe oamenii extaziati si dependenti de imagine,de obiecte, de poze,de alte persoane, de clisee fake cap coada si imi dau seama cat de mult ma luptam si sufeream fiind acolo. Nu stiam incotro sa o apuc sa ma eliberez .

Intodeauna sunt la o secunda distanta de tot ce vreau sa fiu. Ca toata lumea asta.Pentru ca gandul si obisnuintele sunt mai iuti decat acea secunda.Sunt anterioare ei. De aceea e greu sa ma desprind de trecut. E posibil insa, pentru ca am constentizat.

Toata viata am vrut sa urlu adevaruri.Pentru mine si pentru multi care nu pot sa le urle. Intre timp, desi traiesc cu aceasta potentialitate, ma urlu pe mine  miscandu-ma intr-un teritoriu nou- non verbal.

Cred si in vorbe.In vorbe si povesti frumoase. Fine, delicate, sensibile.Cum sunt lacramioarele, acele flori care acum, luna asta inunda gradinile cu prezenta lor de flori de nunta in cer. Sunt triste dar vesele, si muzicale si tacute, si mici si mari. Sunt frumoase, desi nu iti sar in ochi.

Poate s-o domoli focul din mine…Sa ard magic si etern, nu cum am facut-o pana acum.

Intre mine si timp, nu este inca o armonie. L-am calarit si mi-a intors-o.Aproape tot ce faci cu placere aduce si regrete..Pentru ca am in miezul subconstient al inimii un TREBUIE care nu e al meu, si care ma baga in conflict cu toate.

Mi-e inca sila si mila cand privesc ce anturaje am avut, pe mainile cui mi-am predat sufletul si trupul.Dar toate s-au intamplat din bucuria iubirii si placerea aventurii. Ele au cioplit in mine si acum sunt cu cureaua stransa . … sunt o femeie subtire la interior :))

Cine m-a salvat mereu? de ce sunt totusi atat de vie si fericita? Cred ca Dumnezeu ma iubeste. Simt cum ma indeamna sa spun oricui ma intreaba, ca viata este o celebrare a libertatii si placerii de A FI. Faptul ca pot circula cu atat de multa usurinta, ca pot depasi cu degajare probleme din ce in ce mai mari, imi arata ca modelul nu e nici pe departe ce vad in jurul meu.

Modelul de reusita este atunci cand nimeni nu te cunoaste de nicaieri, nu te vede pentru ca este legat la ochi, si pentru ca te apropii, pentru ca te simte, pentru ca initiezi un mic dans si joc de miscare, cu atingeri scurte , il faci sa zambeasca, sa se simta in siguranta si relaxare.Modelul e sa produci fericire autentica in jur doar ca apari. Cum mi s-a intamplat ieri, si de alte ori, alaturi de oameni cu ochii deschisi…

Dansand si lucrand la proiectul meu de suflet si dezvoltare, POVESTE IN DOI, am oferit si am primit multe emotii si trairi esentiale.Poezia din mine, jurnalista,artista, fotografa, femeia si leoaica ardenta, au contribuit la o metamorfoza interioara si exterioara semnificative. De acceea ma simt aproape acum de acel personaj pe care mi-a fost teama sa il traiesc .

Frica de tradare si de singuratate, de care nu am fost constienta intreaga mea existenta, m-au impins pe un drum in care filmul a rulat fara intreagul meu potential artistic.

Cehov zice “Daca ti-e frica de singuratate, nu te casatori vreodata..”A trebuit sa o fac de 2 ori ca sa realizez care-i frica. Si sa am relatii cu tradare din plin, pentru a intelege mecanismele universului interior,recreat si inchipuit.

Relatiile au nevoie de up grade semnificativ azi. Eu il voi face de dragul bucuriei de a dansa cu viata :))

Iata 3 imagini cu metamorfoza zambetului printr-o invartita :) DSC01421DSC01423DSC01429