Gand-cuvant-emotie

Fiecare lucru ce ţi se întâmplă în viaţă este o parte din experienţa divina. Uneori tragediile se transformă în binecuvântări neaşteptate. Aţi auzit oameni care spun: mulţumesc lui Dumnezeu pentru boala de care sufăr. Fără aceasta nu mi-aşi fi schimbat viaţa. Sau: Mulţumesc Lui Dumnezeu pentru lecţia pe care am primit-o când am pierdut ceva care iubeam, ea m-a ajutat să mă trezesc şi să-mi găsesc scopul în această viaţă. Uneori ceea ce vă este luat, e de fapt cel mai mare dar, deoarece vă împinge înainte, spre evoluţie. Daca sunt azi duhovnici adevarati, traineri motivationali, oameni care au scris literatura spirituala, chiar oameni din domeniul stiintelor, medici, astrologi, parapsihologi, ei toti au trait pe pielea lor sacrificii, dureri inimaginabile, au pierdut proprii copii, bucati din trup, s-au sau nascut cu cate un handicap major. Prin durere uneori,s-a putut intelege sensul vietii. Dovada ca sunt si atat de multi oameni potential realizati, care au ce manca, ce imbraca, au simturile si trupul functionale, au mijloacele, au la indemana cunostintele…si totusi …sunt foarte nefericiti.Un rău făcut cândva de om nu se va pierde , el se va cuibări în subconştient şi, mai devreme sau mai târziu, va răbufni în exterior. Adesea, acel rau se va îndreapta spre cei care ne sunt alături şi pe care noi îi iubim cel mai mult. Chiar si gandul nerostit, intentia ascunsa, se contorizeaza intr-o banca de rele despre care nu te simti vinovat, dar ele au existat, si gandul fiecaruira dintre noi,este primul creator de destin.

Sentimentele şi trăirile negative, pătrunzând în subconştient, nu mai pot fi controlate de om şi, chiar sănătatea fizică este strâns legată de subconştient, rezultand porniri greu de controlat. Apare astfel o influenţă a subconştientului asupra tuturor sistemelor de autoreglare fiziologică şi psihică. Durerea poate fi un mare egalizator. Ea ne aşează pe toţi în genuchi, ne face mai umili şi mai sensibili la nevoile celorlalţi.Fără durere nu există dezvoltare .Iar pentru a fi intelesi si iertati, trebuie sa iertam si sa intelegem.

Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul.Dacă v-a jignit o persoană apropiată, iubită, iar dvs. încercaţi faţă de ea sentimente de ură sau de dispreţ, toate acestea se transformă, cu timpul, într-un program de autodistrugere care te imbolnaveste, iar tu nici nu bănuieşti lucrul acesta. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.Să păstrăm iubirea faţă de Dumnezeu indiferent ce ni s-a întâmplat şi să nu învinuim pe nimeni niciodată. Dacă noi nu ştim să pierdem, atunci suntem privaţi de posibilitatea de a dobândi. Orice lovitura pe care o primim de la soartă poate constitui zălogul fericirii viitoare, sau poate fi o lectie pe care nu ne-am insusit-o atunci cand am avut ocazia.

Si realizati, cu cât sunteti mai bine, mai perfect cu atât va vine mai greu să suportati înjosirea sau pierderea şi deviniti mai agresiv. În final, puteti cadea răpus de un puternic program de autodistrugere.Doar noi suntem creatorii fericirii sau a nefericirii noastre.