Fara varsta, fara stres, avand totul…

 

Serghei Maximov are 74 de ani, dar sanatatea si conditia lui fizica par a fi ale unui tanar. In oraselul Kislo­vodsk din regiunea Stavropol, este cunoscut drept “omul fara varsta”. Este presedintele unui club in care se practica sedinte de ras pentru eliberarea stre­sului, sport si meditatie – pentru ca­nali­zarea gandurilor si mon­tarea psihicului pe o stare po­zitiva. “Razi si vei fi sana­tos, fii optimist si vei trai mai mult!”, este deviza care ii ca­lau­zeste pe cei cateva sute de membri ai clu­bului.
Totul a inceput printr-un eveniment ne­fericit. La vars­ta de 30 de ani, a fost im­pli­cat intr-un accident grav de masina, in urma caruia doi dintre prietenii lui si-au pierdut viata. Desi vina nu ii apar­tinea, Serghei simtea ca sa­varsise o crima si nu se putea ierta. I s-a instalat o stare de de­presie profunda. Fa­milia s-a luptat luni in sir pentru salvarea lui, dar fara nici un rezul­tat. Nu mai voia sa tra­­iasca si, practic, aproape nici nu mai traia.

Pana intr-o zi cand, nici acum nu stie de ce, i-a venit ideea de a pleca in Ne­pal. Acolo, in regiunea muntoasa Parbat din centrul Nepalului, Serghei a stat timp de cateva luni, intr-un templu de calugari budisti. Ajun­sese acolo in miez de noapte si vazand starea jalnica in care era, calugarii au acceptat sa ramana o pe­rioa­da sa locuiasca in templu, cu singura con­ditie : de a trai exact ca ei. Acolo, in mij­locul pustietatii, departe de civili­zatie, a invatat Ser­ghei tot ceea ce stie azi. Se scula odata cu calugarii, in fiecare dimineata la ora 5 si timp de doua ore medita, anali­zan­du-si gandurile si senti­mentele, debara­­san­du-se de tristete si pesimism. Dupa un mic de­jun constituit dintr-o lingura de orez, ca­lu­garii se retrageau in tem­plu, in mijlocul caruia trona statuia unui Buda razand. Fondatorul budis­mu­­lui credea ca rasul este o expe­rien­­ta religioasa.

Dupa mai bine de un an, s-a intors acasa. Chiar de a doua zi, a inceput un nou stil de viata, in aparenta dur, barbar. Parintii, dupa toate nenorocirile prin care trecusera impreuna cu el, credeau ca si-a pierdut min­tile. Se scula dimineata, cu mult inainte de rasarit, se fre­ca cu zapada sau se arunca in apele reci ale rau­lui, manca aceeasi lingura de orez cu care se obisnuise la templul budist si apoi isi petrecea ziua in meditatie, ru­ga si ras. Dupa cateva luni, Serghei de­venise de ne­re­cunoscut. In ciuda fap­tului ca nu man­ca aproape nimic, trupul sau ajun­sese zvelt, bine dezvol­tat. Era mereu vesel, energic, optimist, zambi­tor, gata sa ajute pe oricine. Si vazand oamenii cum baiatul uscativ, palid si fara vlaga devenise un barbat robust, va­zandu-i transfor­ma­rea psihica si su­fleteasca, au inceput sa-i solicite aju­torul.

Asa au trecut anii, Serghei si-a dobandit faima si a infiintat clubul celor care doresc sa traiasca ar­monios, sanatos si fericit, prin puterea gandu­rilor, prin meditatie si ras. “In fiecare an, organizez un fel de examen. Plecam toti in muntii Cau­caz, tra­versam cele mai inalte creste si ajungem pana la Ma­rea Nea­gra, in Soci. Pe jos! Sute de ki­lo­metri. Ani­ver­sarea varstei de 60 de ani mi-am petrecut-o in Hima­laya. Cea de 70, la fel. Sper ca si cea de 80, tot acolo o voi celebra. Eu cred ca am reusit in viata, pentru ca am decis la un mo­ment dat sa imi schimb menta­li­tatea, sa cred in mine, in pu­terile mintii mele si, mai presus de toate, sa gandesc pozitiv Aceasta este arma mea secreta, cu care pot invinge si infrunta orice!”.

Serghei-Maximov2

Previous post:
Next Post: