Faliment..educatie..Grecia

Recent am raspuns unui interviu pentru o revista cu target MAME. Acolo au fost cateva intrebari despre educatie, care m-au facut sa imi reorganizez actiunile si realizarile in acest plan, ca parinte.

Este o mare, mare durere sa tot vorbesti si sa cauti solutii de a pune caramizile educationale corect, copilului tau, in zilele noastre.

Ce sa povestesti ca ai facut bine si rau, ce sa regreti ca nu ai ales, cand nu exista un sistem pe care sa te bazezi?Un sistem educational in faliment!!!!

Am luat din manualul de istorie de clasa a zecea, cateva franturi despre acest subiect…Din istoria greaca veche..Si mi am amintit ce am simtit cand 25230_1383371035104_7919223_nam vizitat Oracolul din Delphi…O Sibila…

 

In antichitate, Grecia genera modele..Azi, e in faliment ca stat, dar eu sunt in continuare fascinata de tot ce tine de acest teritoriu geografic si spiritual..

“Mai mult decât oricare altă societate veche, lumea greacă a fost preocupată de educaţia membrilor comunităţii ei. Această educaţie era, înainte de toate, una practică, ce privea individul şi cetatea. În atingerea ţelului, principalele mijloace de educaţie sunt gimnastica şi muzica.

Prima cultivă corpul omului, a doua, înţeleasă în sens larg ca totalitate a artelor patronate de muze, cultivă sufletul şi spiritul omului. Platon se separă de opinia curentă a dublului obiectiv al educaţiei, care are la el ca ţel unic, indiferent de mijloace, cultivarea spiritului.

Educaţia intelectuală ţinea, la Atena, până la 14 ani; copiii învăţau scrisul şi cititul, noţiuni de aritmetică, muzica şi poezia. Mult mai târziu – şi numai băieţii cu mijloace materiale – învăţau oratoria şi filosofia, „ştiinţa ştiinţelor”, pe lângă profesori celebri. Cultivarea trupului prin gimnastică se făcea după 14 ani, de regulă, în cadrul unor gimnazii, dotate cu terenuri de sport şi bazine de înot şi împodobite cu statui, fântâni şi porticuri. Cea mai mare popularitate o avea atletismul, combinat în pentatlon – alergări, sărituri, aruncarea discului, a suliţei şi lupte clasice -, pentru cultivarea deplină a trupului.

La Atena, educaţia  cădea, sub aspect juridic, în seama statului, chiar dacă în practică cetatea acoperea numai cheltuielile pentru orfanii de război.

Marile modele de educaţie, elaborate de lumea greacă, apar în cadrul politic concret în care omul îşi duce existenţa. Din această perspectivă, cultivarea trupului şi a spiritului la nivelul copilăriei şi adolescenţei reprezintă numai începutul formării omului. Valorile marilor modele vizează normele morale de conduită ce călăuzesc pe om în cursul întregii vieţi. Privită astfel educaţia, distingem câteva mari modele.

Aceste valori si modele educative au fost, de la Renaştere încoace, surse de inspiraţie în elaborarea de către europeni a propriilor modele de educaţie. Pentru că ele nu sunt străine de cugetarea şi simţirea noastră şi, aşa cum observa cu două secole în urmă Hegel, „orice om care gândeşte, când se apropie de Grecia, se simte acasă”.

 

Istorie: manual pentru clasa a IX-a, Bucureşti, ALL EDUCATIONAL, 1999, p. 14-16

Previous post:
Next Post: