Educație

EDUCÁȚIE,s.f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societății etc.; rezultatul acestei activități pedagogice; bună creștere, comportare civilizată în societate.
 
Întrucât identitatea oricărei persoane se decide cândva în copilărie, citim și în definiție, ca educația se adresează întâi și întâi celor tineri.
 
Paradaoxul este că pe tot parcursul vieții, dobândim noi și noi resurse prin care să ne „șlefuim”, dar timpul adevărat al formării de credințe, este la o vârstă fragedă. „Băietelul” speriat sau „fetița” rănită din eu-l interior, nu mai cresc însă de la un moment dat, și astfel o educație (de modă veche) strict înțeleasă și orientată socio-profesional, este incompatibilă cu armonia, cu fericirea în viață.
 
Regândirea nevoii patologice de a deveni un anume personaj, educat, elevat, intelectual, artistic, foarte competent, răsplătit financiar după merite nu are nicio legătură cu dezvoltarea armonioasă a unei minti strălucite în concordanță cu o inima împlinită. Mecanismele de a evolua echilibrat trebuie să conțină intenții clare, emoții sincere, talente native.
 
Trendul educației azi, ca și moda, provine fie dintr-o avansare tehnică și tehnolgică accelerate la maxim, și din limitele ideilor depășite. Educația e rapidă, educația e multi-media, educația e un mixed pe câmpul de luptă al banului și intereselor politice.
 
Putem să ne organizăm la orice nivel resursele profesionale, financiare, relaționale, astfel încât în planul educației să se exerseze și alte strategii pentru crearea de personalitate morală, intelectuală…
 
Versiunea noastră proprie asupra realității familiale (moștenite) este nouă și adevărată educație. Din ea vor crește profesioniști autentici în orice domeniu.

Leave a Reply