De ziua indragostitilor

Fie ca persoana iubita exista, sau este inca doar un gand, binecuvanteaza clipa in care va fi la usa ta !
Cu gandul la incurcatele cai ale iubirii, la situatii imposibile, la relatii toxice, dar si la eterna speranta ca poti sa-ti traiesti cu adevarat iubirea, scriu povestea unui cuplu, care va fi prezent in emisiunea “Cunoaste, viseaza, iubeste”, care precede Valentine’s day.
Documentarea am facut-o intr-o perioada in care ma simteam golita. Trista. Cu mintea doldora de griji.
Dupa o varsta ar trebui sa fim suficient de pregatiti sa ne putem confrunta cu orice – din gama lucrurilor traite deja, dar nu prea e asa. Mereu speri ca vei fi rasplatit pentru ce faci, iubit pentru ceea ce esti, ocrotit – ca n-ai facut lucruri rele. Poti sa nu fii dezamagit cand e cu “nu” la ele???Hmmmm…
Revin la iubirea vindecatoare, iubirea vesnica, iubirea implinita , impartasita, reala…revin pt ca pana sa-i vad pe acesti omuletzi, nu gaseam nici o pereche din cunostinte, amici, prieteni, care sa se laude dupa…nu 10-20 de ani de relatie, macar dupa vreo 5…ca sunt inca in love…Impreuna…
Ce vad eu la cuplurile cu un pic de vechime, este barbatul retras, dornic sa iasa cu “baietii” de macar 3 ori pe saptamana, si femeia trista, frustrata, si dornica de entartaiment extraconjugal. Cu cat mai tare fuge EL spre socializare, cu atat EA acuza. Poate fi si invers, depinde de varsta, bani si pozitie sociala. In viitor, se prevede devalorizarea cuplului, intrucat lupta nu mai e comuna, se da pe fronturi diferite.
Asa ca, ma frec la ochi cand vad un El si o Ea , care dupa 25 de ani de casnicie, si 2 copii perfecti, se giugiulesc, se freaca de mobila din casa, ca doi pisoi ce tocmai s-au amusinat pe un acoperis incins.
Sigur, viziunea creaza 2 eroi de cinema, stimulati de o viata sub reflectoare, daruiti de viata cu maxim. Cand colo, eroii sunt simpli, mai dodoleti, cu fetele nastrusnice , ca niste copii mari.Sunt doctori, locuiesc in 2 camere, si tot ce strang, este pt a-si implini visele comune : o mica afacere, si o casa la tara.Motorasul -zic ei, a fost mereu iubirea dintre ei. Trecuta prin saracie, prin educatie, prin patima, teama, si dorinta efectiva de a fi eterna, iubirea lor a crescut, si a crescut, odata cu cei 2 copii…Care fie vorba intre noi, sunt marturia clara a relatiei autentice dintre parintii lor. Copii calmi, veseli, realizati.
Se alimenteaza prin pupat si comunicare permanenta. Isi umplu timpul printand pozele de ieri, la care sa se uite maine.
Am stat de vorba cu ei, am mancat cu ei, si tot am pandit sa vad daca e real.Stiam ca e real, dar nu-mi venea sa cred.Cultura lor conjugala, a depasit crizele, conflictele, a sporit intimitatea si ajutorul reciproc. Au realizat la timp, ca in viata iubesti doar o data, si orice ai face apoi, nu este decat o trista copiere a unui cliseu in care gasesti totul, sau mult, dar NU lucruri care se refera la adevarata iubire…!
Este nevoie de o viata intreaga pentru a realiza cand ai iubit cu adevarat, si ce trebuia sa faci.Existenta unor cupluri fericite, si IMPREUNA, arata ca este cumva posibil, daca ai pornit alaturi de un om din DRAGOSTE, sa rezisti tuturor incercarilor vietii.
Aflam foarte tarziu care din intalnirile vietii, au fost marea iubire.Unii, care pornesc alergand dupa alte valori, nu afla niciodata. Cred ca cea mai mare provocare existenta, este sa stii cum sa pastrezi marea ta iubire….
Eu una, nu sunt mare fan al sarbatorilor. Craciun, revelion, Valentines day, Paste…cu toate sunt motive ale unor asteptari si dezamagiri exagerate. Ramai cu tine, si astepti “marile” gesturi. Dupa genul asta de sarbatori, oamenii se cearta si se despart.