Cum te legi si te dezlegi?

Orice comportament si orice limbaj inseamna comunicare. Dezvoltarea motorie, intelectuala si afectiva insoteste sI sustine dezvoltarea comunicarii. Dincolo de exprimarea unui sentiment sau a unei idei, e nevoie de o dubla miscare : a da si a primi. A intelege si a spune. A invata si a reinvata. Desigur, daca esti constient ca trebuie sa ai in vedere o anume responsabilizare a comunicarii. O constientizare a ceea ce vrei sa stabilesti cu celalalt.
Suntem in legatura cu ceilalti. Ne punem in comun si la comun cand ne alaturam cuiva. Cuvantul “a lega” inseamna o recunoastere a faptului ca esti diferit de cineva, si doresti sa ai in comun ceva, legandu-te, identificandu-te. Te poti lega de Dumnezeu, de o credinta, de o persoana.
Intrucat prima legatura existenta pentru fiecare om, e cea cu mama, din perioada intrauterinea, sa acceptam ca tot restul vietii, ne amintim subconstient ca am fost candva inchisi, intr-un univers mic si sigur, din care am fost expulzati intr-unul mare si mai putin primitor. Gasirea unui cuib protector, a unei legaturi care sa semene cu prima si singura pe care o stim, e eterna.Lipsa unor aspect simbolice legate de acest moment sta la originea multor suferinte din viata.
Noua adultilor ne revine ca parinti responsabilitatea de a discerne intre nevoi si dorinte pt copil.Comportamentele noastre, ca si celelalte mijloace prin care comunicam, sunt felul in care noi intervenim, modelam pe cel mic. El nu e pasiv, el are drepturi si e chiar activ in cererile lui. Miza oricarei fiinte este sa iasa din pantece, si sa iasa din copilul imaginar pe care parintii lui l-au proiectat. Nevoia este de a fi recunsocut asa cum esti, neconditionat,iar cealalta este recunoasterea unui mediu diferit de mine.
Traind,traversam succesiv mai multe nasteri, pentru a ne lega de alte fiinte, de relatii semnificative pentru noi. A te naste infara repetitiilor si mesajelor primite de la mama si tata, care au avut fricile lor, angoasele lor, este a te naste din nou afara, intr-un univers mai mare.
Nu e cazul sa stam in izolari affective tot restul vietii. A te naste din nou, si din nou departe de stereotipuri, de copilul model, de fiul sublim, este o lupta fara sfarsit. Comunicandu-ne preferintele si credintele in fata copilului, creem limite de care acesta trebuie sa se apere. Poluarea relationala incepe de la cateva cuvinte dure, tipate sau jignitoare, impotriva carora nu ai nicio imunitate.Decalajul intre dorintele si nevoile lui, decalajul dintre a ne fi credinciosi noua, si a-l lasa si per copil sa isi fie credincios lui, e miza cea mai mare a educatiei.
A comunica inseamna sa accepti sa impartasesti diferentele.