Puterea minții
Category

  • Omul care nu credea in iubire

    Atunci când câinii îndoielii îţi înconjură iubirea, a-i lăsa să te muşte poate echivala cu pierderea darului ce ai avut în palme.
    ..

    Exista odată, demult, demult, un om care nu credea în iubire. Acesta era un om obişnuit, dar ceea ce-l făcea să fie cu adevărat deosebit, era felul său unic de a gândi: el nu credea că iubirea există.
    Evident, a avut o sumedenie de experienţe în încercarea de a găsi iubirea; mai mult, i-a observat şi pe oamenii din jurul său. Şi-a petrecut o mare parte din viaţă căutând iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost că aceasta nu există.
    Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor că iubirea nu este decât o invenţie a poeţilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face să creadă. El le spunea că iubirea nu este reală, şi deci nimeni nu o poate găsi, oricât de mult ar căuta-o.
    Omul nostru avea o inteligenţă foarte vie şi era foarte convingător. El a citit o grămadă de cărţi, s-a dus la cele mai bune universităţi şi a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi în orice piaţă publică, în faţa a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternică. El le spunea că iubirea este ca un drog, te ameţeşte şi te face să o doreşti din nou şi din nou, creându-ţi o dependenţă de ea. Ce se întamplă însă dacă nu-ţi primeşti doza zilnică de dragoste? La fel ca şi în cazul unui drog, ai nevoie de această doză zilnică.
    Le mai spunea că relaţiile dintre îndrăgostiţi sunt la fel ca şi cele dintre un dependent de droguri şi un vânzător de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie mai mică de iubire este precum vânzătorul de droguri.
    Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, trăieşte tot timpul cu teama constantă că nu-şi va putea asigura următoarea doză de dragoste, adică de drog. “Ce mă voi face dacă mă va părăsi?”
    Teama îl face pe dependentul de iubire foarte posesiv: “Imi aparţine!”
    El devine astfel gelos şi solicitant, din cauza fricii de a nu pierde următoarea doză. Furnizorul de drog îl poate manipula cum doreşte, dându-i mai multe sau mai puţine doze, ori refuzându-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet şi va fi dispus să facă orice, de teama de a nu fi abandonat.
    Eroul nostru a continuat să le explice ascultătorilor de ce nu există iubirea: “Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decât o relaţie de teamă care are la bază controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care susţin că şi-o poartă partenerii? Nu există aşa ceva. In faţa reprezentanţilor lui Dumnezeu, a rudelor şi prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, că vor trăi împreună, că se vor iubi şi se vor respecta reciproc, că vor fi aproape unul de celălalt, la bine şi la rău.
    Imediat după căsătorie, la numai o săptămână sau o lună, amândoi âncep să-şi încalce promisiunile făcute. Totul se reduce la un război al controlului, la cine reuşeşte să manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri şi cine toxicomanul…
    După numai câteva luni, respectul pe care şi l-au promis iniţial cei doi a dispărut. In urma lui nu au rămas decât resentimente, otravă emoţională, răni reciproce, care cresc treptat, până când iubirea nu mai există deloc. Ei rămân totuşi împreună, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalţi, şi chiar de teama propriilor critici şi păreri. Unde se mai poate vorbi însă de iubire?”
    El le-a mai spus că a văzut multe cupluri în vârstă care au trăit împreuna 30, 40 sau 50 de ani, şi care erau foarte mândre că au trăit atâta vreme împreună. Dar când vorbeau despre relaţia lor, tot ce spuneau era: “Am supravieţuit căsniciei”. Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regulă, femeia era cea care ceda şi decidea să îndure suferinţa. Oricum, persoana care avea voinţa mai puternică şi nevoi mai puţine câştiga „războiul”, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe nişte posesiuni. “Ea este a mea”. “El este al meu”.
    Şi astfel, eroul nostru a continuat să peroreze despre motivele pentru care nu credea că există iubire. El le-a mai spus oamenilor: “Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimănui să îmi manipuleze mintea şi să îmi controleze viaţa în numele iubirii”.
    Intr-o bună zi însă, eroul nostru se plimba prin parc. El a văzut acolo, aşezată pe o bancă, o femeie frumoasă care plângea. Văzând-o cum plânge, s-a simţit curios. De aceea, s-a aşezat lângă ea şi a întrebat-o dacă poate s-o ajute cumva.
    Îţi poţi imagina surpriza lui când ea i-a spus că plânge pentru că iubirea nu există.
    -Uimitor, i-a răspuns el, o femeie care crede că iubirea nu există!
    Evident, a dorit să afle mai multe despre ea.
    -De ce spui că iubirea nu există? a întrebat-o el.
    -Ei, e o poveste lunga, i-a răspuns ea. M-am căsătorit de când eram foarte tânără, cu toată iubirea, cu toate acele iluzii, plină de speranţă la gândul că îmi voi împărţi viaţa cu acel bărbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect, credinţă şi am întemeiat o familie. Dar în curând totul s-a schimbat. Eu am fost soţia credincioasă, care avea grijă de copii şi de casă, în timp ce soţul meu a continuat să se ocupe de carieră. Pentru el, imaginea şi succesul erau mai importante decât familia noastră. A încetat să mă mai respecte, la fel cum am încetat şi eu să-l mai respect. Am început să ne certăm, iar la un moment dat, am descoperit că nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu mă mai iubeşte pe mine.
    Dar copiii aveau nevoie de un tată, aşa că am preferat să rămân alături de el şi să fac tot ce îmi sta în puteri ca să-l suport. Acum copiii au crescut şi au plecat. Nu mai am nici un motiv să rămân alături de el. Intre noi nu există respect sau bunătate. Ştiu însă că dacă îmi voi găsi pe altcineva, va fi la fel, căci iubirea nu există. Nu are nici un sens să caut ceva ce nu există. De aceea plâng.
    Inţelegând-o perfect, el a îmbrăţişat-o şi i-a spus:
    -Ai dreptate, iubirea nu există. Noi căutăm iubire, ne deschidem inimile şi devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne răneşte, chiar dacă suntem convinşi că ne vom putea detaşa. Oricâte relaţii am avea, acelaşi lucru se petrece din nou şi din nou. De ce să ne mai obosim să căutăm iubirea?
    Cei doi gândeau la fel, aşa că s-au împrietenit rapid. Intre ei s-a creat o relaţie frumoasă. Se respectau reciproc şi nu s-au dezamăgit niciodată. Pe măsură ce relaţia avansa, ei deveneau din ce în ce mai fericiţi împreună. Nu ştiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu încerca să îl controleze pe celălalt, nu erau deloc posesivi. Relaţia dintre ei a continuat astfel să se aprofundeze.
    Intr-o zi, pe când era plecat din oraş, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudată: “Hm, poate că ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzaţie atât de diferită de ceea ce simţeam înainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poeţii, nici cu ceea ce afirmă religia, căci nu mă simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia să aibe grijă de mine, nu îmi vine să-mi vărs frustrările asupra ei pentru eşecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atât de bine împreună. Ne bucurăm fiecare de prezenţa celuilalt. Eu respect felul în care gândeşte ea, felul în care simte. Nu mă simt deloc stânjenit alături de ea, nu mă agasează niciodată. Nu mă simt gelos când este cu alţi bărbaţi. Nu simt invidie atunci când are succes. Poate că iubirea există totuşi, dar este altceva decât cred oamenii”.
    De-abia aştepta să ajungă acasă şi să-i spună de ideea ciudată care i-a trecut prin cap. Nici nu a început însă bine să vorbească şi ea i-a luat vorba din gură:
    -Ştiu exact ce vrei să spui. Mi-a trecut şi mie prin cap aceeaşi idee, cu mult timp în urmă, dar nu am vrut să-ţi spun, căci ştiam că nu crezi în iubire. Poate că iubirea există totuşi, dar nu este ceea ce credeam noi că este.
    Cei doi au făcut atunci pentru prima dată dragoste împreună şi s-au decis să trăiască împreună, şi au rămas uimiţi să constate că lucrurile nu s-au înrăutăţit în nici un fel. Au continuat să se respecte reciproc, să se sprijine unul pe celălalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar şi cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, căci erau atât de fericiţi.
    Inima bărbatului era atât de plină de iubirea pe care o simţea, încât într-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele şi a descoperit una care era incredibil de frumoasă, iar inima lui era atât de plină de iubire încât steaua a început să coboare şi s-a aşezat în palma lui.
    Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectivă. Era extrem de fericit, şi de-abia aştepta să se ducă la iubita lui şi să-i dăruiască steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Când el i-a dăruit însă steaua, femeia a simţit un moment de îndoială; iubirea lui era prea copleşitoare, şi atunci steaua a căzut la pământ şi s-a spart într-un milion de cioburi.
    Şi uite-aşa, am ajuns iarăşi la un bărbat bătrân, care colindă lumea şi ţine discursuri despre faptul că iubirea nu există. Acasă la el, o femeie în vârstă, dar încă frumoasă, îşi aşteaptă bărbatul şi îşi plânge amarul pentru paradisul pe care l-a ţinut pentru o clipă în mână, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de îndoială.
    Aceasta este povestea celui care nu credea în iubire.
    .
    ***
    .
    Iubirea reală este totală, necondiţionată şi nu îngrădeşte. Este sinceră şi, mai cu seamă, împlineşte.
    Dragostea nu e oarbă.
    Ea înşală numai pe cei ce se înşală pe sine crezând că iubesc.

    (Nathaniel Branden)

    7 November 2011 • Puterea minții • Views: 20400

  • Poveste cu talc

    Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
    - Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
    Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
    - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
    - Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
    - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
    Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
    - Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
    Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
    - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
    - Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
    - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
    Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
    - Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
    - Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

    7 November 2011 • Puterea minții • Views: 21520

  • Auto distrugere: vorbe si ganduri rele

    “In viata de zi cu zi ne permitem adeseori sa-i vorbim de rau pe altii, pe noi, sa ne plangem de soarta.
    Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, urarea raului oamenilor apropiati. Cauza paradontozei (de exemplu), o reprezinta barfirea tatalui, suprasolicitarea karmei si alimentatia incorecta. Echilibrarea emotionala si coborarea agresivitatii subconstiente sunt facilitate de utilizarea regulata, in alimentatie, a verdeturilor.
    Prin ce sunt periculoase vorbele si gandurile rele? Cand ne gandim la cineva, se creeaza o punte energetica intre noi si cel la care ne gandim. Are loc un schimb de informatie si de energie. De aceea orice gand rau, reprezinta un atac energetic care poate aduce prejudicii.
    Chiar si pactul interior cu omul care barfeste poate fi periculos. Barfa, gandurile urate despre oamnei reprezinta un traumatism aplicat omului , distrugerea prorpiilor structuri karmice. In prezent energetica Pamantului este de asa natura incat si gandurile rauvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a-i produce un rau.
    Ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de asta. Are loc un proces sub forma de avalansa al autodistugerii fara ca nici macar sa fie necesara conectarea unor trairi negative. Este suficient potentialul negativ acumulat pana in prezent de omenire. De aceea acum nu e suficient sa fii bun si sa nu faci rau nimanui. Subconstientul nostru e intr-atat de deformat, incat nici suportarea raului nu e o conditie suficienta pentru pastrarea integritatii sufletului si a trupului. In situatia actuala, principala conditie pentru supravietuire o constituie eforturile constiente indreptate spre schimbarea propriei persoane.
    Nu e suficeint sa fii bun, trebuie sa fii activ de bun. Orice om bun sau normal are sansa de a pieri. “Iubiti-va dusmanii” este un apel la esenta spirituala a omului de a nu reactiona printr-o lovitura la un atac energetic.
    Omul care-si incepe ziua cu rugaciunea: “Doamne, da rudelor si cunoscutilor mei sanatate, iar mie rabdare”, se va asigura impotriva multor pacate.
    Aprecierea negativa a cuiva produce o puternica scadere a energiei. . “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati – caci cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura”.
    Traumatismul produs de vorbele urate se poate manifesta nu neaparat la nivelul fizic si nu neaparat brusc. Poate incepe destramarea structurilor spirituale iar cand apar nenorocirile, bolile rudelor sau copiilor, omul abia daca iti mai aduce aminte de vorbele spuse si nu-ti va da seama ca pricina nenorocirilor a fost barfa.
    Care este numitorul comun al persoanelor longevive? Alimentatia este diversa, comportamentul de asemenea. Singurul lucru comun tuturor este bunatatea sufleteasca. Murim devreme, pentru ca in permanenta ne ruinam sufletul si trupul. Japonezii sunt poporul cel mai longeviv, dar si cel mai politicos din lume.
    Cele mai periculoase vorbe sunt vorbele rele impotriva omului iubit. Gradul de comuniune la nivelul campului poate fi diferit; intre cei ce se iubesc, el atinge cele mai inalte cote. Sentimentul de iubire il inalta pe om, nivelul energetic al indragostitului este foarte inalt si de aceea orice influentare negativa a acestuia devine extrem de periculoasa.
    Cand compatimiti pe cineva, nu sunteti de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, va ganditi doar la la consecinte, uitand de cauzele aparitiei acestora si, prin aceasta, favorizati destramarea spiritului.

    7 November 2011 • Puterea minții • Views: 32380

  • Exercitii dezvoltare creier

    Urmariti un reportaj practic prin care veti intelege cum se poate exersa…creierul…

    Privitul nu inlocuieste practica !

    7 November 2011 • Puterea minții • Views: 46420

  • Curs de chakre


    Energia- si Forta Vitala omniprezenta este esenta, suflul si sursa vietii, intrepatrunde toate formele si le da viata. Fara ea nu exista viata.Este o forta invizibila care mentine totul , ne inconjoara in permanenta si care ne asigura -printre altele- sanatatea fizica si psihica, fericirea, echilibrul, armonia si bunastarea. Omul comunica cu mediul inconjurator prin intermediul celor sapte chakre principale. Ele asigura un permanent schimb de energii subtile care au rolul de a mijlocii comunicarea in orice situatie.Prin chakre, fiinta umana primeste informatii de la alte fiinte umane, atunci cand se urmareste un schimb de informatii, sau atunci cand are loc o comunicare. Comunicarea verbala este o actiune separata si este coordonata de constient. Schimbul de energii subtile care are loc prin sistemul chakrelor se desfasoara sub coordonarea subconstientului.De-alungul istoriei umanitatii, Energia- Forta Vitala a fost folosita in nenumarate scopuri si obiective.

    Aceasta energie mistica, creativa si pozitiva poate fi preluata -constient- si utilizata in toate activitatile noastre indiferent daca ea este mentala sau fizica, spre succesul si avantajul nostru precum si a celor dragi.
    Folosindu-l -constient- puteti obtine avantaje semnificative, si va puteti atinge -mai usor, mai repede si mai elegant- telurile, scopurile si obiectivele propuse si programate.

    10 September 2010 • Puterea minții • Views: 24160