Anturajul,comunitatea…

Cui nu-i pasa daca e acceptat sau respins de anturaj, de societate? Ce nu facem pentru aplauze, recunoastere,apartenenta de grup??

Tot ce ne dorim este sa apartinem unei persoane, si o alta persoana sa ne apartina…Sau mai multe, in functie de scenariul tau.

In paralel,cel mai mult ne dorim sa fim liberi. Paradoxal, nu??

E atat de generoasa tema, incat relatez o povestioara simpatica.Citind-o mi-a facut bine in perioada pe care o parcurg, si deasemeni mi-a dezvaluit acel sentiment de putere pe care il am, (pe care il are oricine), de a fi constient ce inseamna…Dumnezeu.

Exista undeva pe pamant un  trib, care-i invata pe membrii sai ca valoarea cea mai importanta a vietii, este apartenenta la comunitate. Dovada ,ca pedeapsa capitala pentru cei care gresesc ceva, este excluderea din trib. A fi exclus din comunitate=moartea. Ce sa vezi, ca cei respinsi..chiar mor! Fug singuri prin jungla,convinsi ca nu mai au de ce trai,si mor…Ei cred ca daca nu mai apartin nimanui,nu mai exista…Nu e oare o poveste care seamana cu..??

Ce prostie! Prostia comuna a omenirii, cultivata de societatea moderna prin atatea legende,filme,carti..Daca destructurezi aceasta credinta, stii ca nu e adevarata! Poti trai fara a fi dorit, aplaudat, recunoscut, integrat, dependent, fara ca alte maimutici sa fuga dupa tine si sa-ti dea senzatia de grupulet- dependenti unii de altii..E dureros la inceput, dar ce minune sa traiesti fie si pentru cateva clipe libertatea de a alerga prin jungla si de a descoperi alte triburi, alte reguli, alte manifestari..

Dumnezeu este atunci cand te cufunzi in lupta junglei, dar iti pastrezi inima doar a ta…Recunosti ca Dumnezeu e in tine.Si atunci nu vei mai muri cand maimuticile te exclud din gasca, pentru ca tu esti creatorul.

Luana Media