Anii trec, 1 iunie ramane..

ino p

Cu sufletul la gura, am asteptat pandind dimineata intregii copilarii, ziua aceasta sublima, prin care ma asiguram ca vara se instaleaza..Ca vacanta mare soseste..Ca parintii o lasa mai moale cu pretentiile, si ma rasfata cu cadouri si vacante, tabere si lungi weekenduri in verdeata parcului..

Cu sufletul la gura , si azi, astept minunata zi in care pot darui zambete si asigurari de soare, celei mai dragi fiinte din viata mea… A fi copil cumva, este o uriasa resursa de a darui si a te bucura de darurile primite de la altii…

Jur ca o sa fac cumva si nu o sa las niciodata acest sentiment sa se piarda! Entuziasmul de dau-iau ca un copil, sincer, netulburat de realitate, dar constient cumva de ea..
Fiecare cu scenariul lui..Scenariul meu este ca oricarui om ii e dor de asta, si stand cu copii multi azi in jurul meu, am observat cum si parintii, simt la fel..O neostoita pofta de a se juca si juca cu viata..Ce n-ar sari si ei in sus, ce nu s-ar imbratisa si ei, ce n-ar striga..dar, ceva ii opreste..Si-au pierdut obisnuinta..

Nu toti insa, si nu pentru totdeauna..Oricare zi e grozava pentru a face ce fac copiii.

Anii trec, 1 iunie (pentru mine) ramane vesnic.